Comunitatea noastră a fost fie invalidată, fie demonizată de-a lungul unei bucăți semnificative din istorie. De multe ori, decât să admită caracterul non-hetero al unor personalități din trecut, istoricii preferă fie să îl treacă cu vederea complet, fie să le mascheze relațiile queer sub pretextul prieteniei. Cu toate astea însă, o ignoranță și mai severă se întâmpla cândva activ în lume, când societatea nu suspecta ceva ce se întâmpla chiar sub nasul lor – vorbim aici despre conceptul prieteniilor romantice.
Prietenille romantice reprezintă un tip de relație foarte apropiată între prieteni, de obicei non-sexuală. Deși presupunea elemente neobișnuit de intime pentru ceea ce considerăm „platonic” în zilele noastre, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional sau social, aceste relații erau privite cu nonșalanță și chiar încurajate într-o anumită perioadă istorică. De multe ori, astfel de cupluri sfârșeau prin a locui împreună chiar și decenii întregi, petrecându-și viețile cot la cot.
Care e contextul istoric?
Luând amploare la finalul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XIX-lea în Europa și America de Nord, fenomenul a fost rezultatul unor schimbări societale majore, precum accentuarea diferențelor de gen dintre bărbați și femei, dar mai ales a apariției universităților și colegiilor pentru fete. Ca urmare a acestui separatism, relațiile interpersonale dintre persoane de același sex s-au întărit profund, fiind susținute de sentimente tot mai puternice de solidaritate și comunitate.
Instituțiile de învățământ pentru fete au reprezentat un pas înainte major în ceea ce privește independența feminină – acum, fete și femei puteau să coexiste într-un spațiu sigur, formându-și propriile reguli și ierarhii, fără a fi nevoite să îi fie subordonate unui bărbat.
Și totuși erau roommates
Aceste universități precum Yale, Oberlin, Vassar au început să dezvolte o adevărată cultură a prieteniilor romantice, observată mai ales prin popularul fenomen de curtare, prin care fetele își trimiteau scrisori pasionale de dragoste, cadouri, flori, și bomboane pentru a-și câștiga reciproc inimile. De obicei, deși era subînțeles faptul că aceste demersuri se sfârșeau prin acte sexuale, prieteniile romantice nu erau condamnate de societate, fiind privite cu inocență și nonșalanță. Multe universități chiar organizau serate de dans speciale doar pentru fete, publicau în ziarele instituției bârfe despre astfel de cupluri platonico-romantice, sau chiar și ghiduri de curtare pentru fete. Nu mai are rost să menționăm că unele cadre didactice erau ele însele în astfel de relații.
Privind în retrospectivă, lipsa de reacție a societății era doar încă o formă de homofobie internalizată prin care relațiile între femei nu erau luate în serios, motiv pentru care nu constituiau o amenințare. Putem observa răsfrângeri ale acestui mod de gândire și în zilele noastre, când, de exemplu, mulți bărbați hetero nu consideră drept înșelat faptul că iubita lor se sărută sau chiar face sex cu alte femei.
Popularitatea prieteniilor romantice a început să scadă drastic odată cu secolul XX
Odată cu trecerea spre secolul XX însă, popularitatea prieteniilor romantice a început să scadă drastic, fiind considerate o amenințare la adresa instituției căsătoriei tradiționale. Această schimbare a apărut atât ca urmare a creșterii tot mai semnificative a numărului femeilor în piața muncii (fapt ce reprezenta în sine o amenințare la adresa patriarhatului toxic), dar și a apariției a numeroși bărbați în zona științelor sociale sau pseudo-medicale care au condamnat vehement aceste relații.
Ca urmare a instalării fricii față de persoanele queer și a apariției homosexualității ca categorie socială, aceste relații au început să fie ascunse, fiind considerate periculoase, rușinoase și nenaturale, până când au dispărut ca concept social de tot.
Cu toate astea, chiar dacă departe de a fi perfecte, prieteniile romantice rămân amintite cu afecțiune în zilele noastre drept simbolurile unei mult meritate perioade de libertate și liniște pentru o minoritate oprimată.