Articolul de mai jos documentează călătoria mea și a mamei mele Dorina, spre acceptare.
Dorina:
În 1995 l-am cunoscut pe Silviu, tatăl lui Tobias. Mi-am dorit tare mult să-mi construiesc o familie și căsătorindu-ma cu el, am pornit spre crearea căminului mult dorit. Am plecat în Ungaria la muncă, am făcut economii pentru a putea investi în casa bunicii lui materne și urma să avem căsuța noastră. În 1997 am revenit în țară și l-am nascut pe Tobias, un băiat sănătos, de 3 kg jumătate. Acest sentiment de specialitate, l-am avut încă din prima zi când l-am ținut în brațe. Pe parcursul creșterii lui, acest sentiment se intensifica. Mă miram efectiv de progresele din creșterea, lui, de primele cuvinte rostite, primii pași, orientare în spatiu, etc.
Fiind in prenatal m-am ocupat de casă, am cultivat grădina, am crescut porci, găini și lucram la magazinul nașei noastre de cununie și botez. Tătăl său lucra în continuare în Ungaria și revenea acasă de Paști și Crăciun. Distanța și diferențele de viziune au contribuit enorm la dezorganizarea familiei. Cand avea 3 ani jumătate, am divorțat de comun acord, iar Tobias a rămas la tatăl său pentru 2 ani. Asta până m-am pus din nou pe picioare. La vârsta de 5 ani și cateva luni, tatăl lui a considerat ca este mai bine să mi-l incredinteze mie pe băiat pentru creștere și educare. Bineînțeles că a promis că mă va ajuta financiar.
Tobias:
De mic copil am simțit că sunt diferit. Încă de la grădiniță de la luptele pentru jucării dintre băieți, am înțeles despre mine ca sunt altfel. Singura pasiune comună cu colegii mei băieți era pasiunea pentru dinozauri și mai târziu pokerul, în rest oricat de stereotipic ar suna, mie îmi plăcea să culeg păpădii, să mă joc cu păpușile și să împletesc cununi de flori de câmp. În jocurile copilăriei de-a v-ați ascunselea mereu îmi doream să mă ascund cu băieții mai mari. În interiorul meu era o emoție aparte când stăteam ascunși, apropiati unul de altul și ne simțeam respirațiile. Nimic sexual nu a avut loc, însă am înțeles încă de pe la 6-7 ani că mie îmi plac băieții. Tot atunci, fără să-mi spună cineva, ceva, în mod explicit, am știut că acest lucru despre mine, e ceva ce nu trebuie să afle nimeni, niciodată.
Am crescut, hormonii au dat năvală peste mine si au aparut primele explorări cvasi-sexual. Da, majoritatea copiilor pre-adolescenții și adolescenții, au parte de experiențe sexuale, nu devenim brusc ființe sexuale după ce am trecut pragul vârstei de 18 ani. Cred că ar fi cazul să scoatem de sub tabu acest aspect și să-i protejăm pe tineri prin crearea de spații sigure în care pot discuta deschis despre ce e ok și ce nu e ok să li se întâmple în aceste explorări. După prima masturbare cu un băiat, mi-am confirmat că sunt gay, mă rog la vârsta respectivă știam ca sunt poponar, după cum îi numeau băieții pe alți băieți mai puțin grozavi decât ei.
De pe la 12-13 ani, tata a început să facă educație sexuală cu mine, mai precis educație heterosexuala, băiat fiind, urmând “cursul natural” trebuia să încep să am relații cu fete. Mi-a spus cât de important este să mă protejez pentru a nu face copii și despre compatibilități și incompatibilități în materie de sex. Ascultam cu interes, dar nici cum nu mă puteam vizualiza în relații sexuale cu fete. Cu mama n-am vorbit niciodată despre acest aspect. Mi-a vorbit deschis despre menstruație, de ce și cum, dar nimic mai mult. Nu m-am gândit niciodată că aș putea vorbi cu parinții mei despre orientarea mea sexuala, ba mai mult era un big NO, NO!
Dorina:
La ce vârstă am descoperit că Tobias ar avea o altă orientare sexuală?
Într-una din zile pe când avea Tobias 14 ani, m-am așezat la biroul lui în fața calculatorului, savurând o cafea ca și moment de repaus, după treburile casnice și înainte de a merge la serviciu. Am descoperit o conversație privată pe messenger între Tobi și un alt băiat, era un dialog care m-a speriat și șocat în același timp. Își scriau despre o viitoare întâlnire cu temă sexuală. Atunci am realizat ca băiatul meu adolescent fiind, putea să se îndrăgostească sau să întrețină relații sexuale.
Eu fiind crescută într-o instituție de stat, în perioada comunistă, eram foarte speriată și îndoctrinată, în sensul că știam că homosexualitatea este un subiect tabu, nu este ceva normal, ba mai mult este ceva ilegal. Am lăsat totul baltă și l-am luat la o discuție pe Tobias. Urlam efectiv și îi ceream explicații, ce și de ce această convorbire? Tobias mi-a spus că nu este ceea ce cred eu, ci că el și un alt coleg de clasă și-au dorit să facă caterincă pe seama unui alt baiat cu alta orientare sexuală.
Tobias:
În adolescență mi-a căzut cerul în cap, împărțeam același computer cu mama și nu mă delogasem de pe yahoo messenger, așa mi-a descoperit mama conversațiile cu un tip gay. Săraca mama s-a crucit de ce citise, a fost o expunere din plin și a lovit-o ca trenul. Am ajuns acasă de la scoala și m-a luat la rost, m-a dus la ginecolog, apoi la psiholog, nici ea nu mai știa ce sa facă.
Dorina:
Pentru mine frica pe care o aveam dezvoltată în minte legată de homosexualitate era din cauza faptului că știam ca peste tot în lume sunt stigmatizați, închiși sau chiar uciși, m-a făcut să reacționez oribil. I-am zis: În momentul ăsta, mergem la ginecolog! Eu nici măcar nu realizam, că nici măcar nu are nici o treabă doctorul ginecolog cu treaba asta. Eram foarte neștiutoare în acea vreme. Am ratat primul autobuz ce mergea spre oraș și am zis nu-i nimic, mergem pe jos până la prima clinică privată și ajungem la ginecolog. În cei 3 km de mers pe jos, șocată și furioasă, i-am spus tot ce știam eu despre homosexualitate: cum va afla tatăl său, colegii, rudele și cum o să ne dea la o parte ca pe cei leproși, vom fi marginalizați și că homosexualitatea este cel mai mare păcat. I-am spus chiar și faptul că: Prefer să nu fie în viața mea, decât să afle lumea ca este homosexual.
Bineînțeles că domnul ginecolog, mi-a spus: Doamnă, eu nu pot printr-un consult să vă spun dacă copilul dumneavoastră este sau nu homosexual. Mi-a recomandat să caut un psiholog să aflu ce mă interesează. În aceeași zi am ajuns și la un cabinet psihologic, dar nu era nimeni acolo. Am sunat la un număr de telefon afișat pe ușa cabinetul și i-am spus cine sunt si de ce vreau o programare. Când m-a întrebat la ce liceu din oraș este fiul meu, m-am speriat că vor afla colegii lui de clasă și toată școala, așa că am renunțat și am plecat la serviciu.
Tobias:
Îmi amintesc că singura și marea ei îngrijorare era despre cât de urât sunt văzuți și tratați bărbații gay în lume. Ce mama și-ar dori ca fiul ei să fie jignit, batjocorit și arătat cu degetul pentru că e altfel? În mintea ei prin negarea acestui lucru, m-ar fi scapat de o viață de batjocură. Am încheiat acest episod blocându-l pe messenger pe acel băiat la solicitarea mamei. Zis și făcut, dar eu tot gay am rămas.
Nu am mai vorbit despre acest lucru, până în 10 martie 2018, cand m-am simțit pregătit emoțional să-mi fac coming-outul. Eram îndrăgostit până peste cap și eram într-o relație de 3 luni, prima mea relație și nu putem împărtăși cu ea cât de bucuros sunt. Știam ca înainte sa îi zic la telefon ce mișto e iubitul meu și câte lucruri faine facem împreună, trebuia să îi zic altceva și acest lucru avea nevoie de un cadru aparte. În 3 martie e ziua mea, în 8 martie e ziua internațională a femeii și în data de 10 a lunii, când mama primea salariul mereu ieșeam la o pizza în oraș. Așa că, am mers acasă la Bistrița, la Casa Verona, am comandat două pizza gigant vegetariene, o carafă mare de vin și i-am zis: Nu știu dacă tu vrei să știi, dar eu vreau sa știi! Mie îmi plac băieții și acum am un iubit!
Dorina:
A fost cea mai frumoasă zi din 2018. Întrucât îmi doream să aflu despre acest aspect din viața intimă a băiatului meu, adult acum, care era relocat în Cluj, fiind student. Eram bucuroasă cu atât mai mult pentru că acum vorbeam ca doi adulți maturi. I-am mulțumit că mi-a împărtășit orientarea lui sexuală și i-am spus că o să îl iubesc în continuare.
Tobias:
“Nu, nu voiam să știu! Dar bănuiam. E ok, eu nu o să am o noră, o să am un nor!” Astea au fost expresiile care mi-au rămas întipărite în minte din acea zi. Din ce citisem online, scopul meu nu era să mă accepte pe deplin atunci, deși clar asta îmi doream, ci cel mai important pentru mine era să înțeleagă ca ea nu a făcut nimic greșit și că asta nu este o alegere sau o boală, așa cum e portretizată în mentalul colectiv și în spațiul public.
Dorina:
După ce s-a întors la Cluj am investigat pe net, ce și cum. Clar că iar mi se intensificau fricile și nu tot ceea ce citeam de pe net îmi aducea liniște. Voiam să înțeleg și să mă conving că nu este niciun pericol dacă o să fiu întrebată dacă fiul meu are o iubită sau dacă s-a căsătorit. Nu știam ce răspuns voi da, îmi era frică să mă întrebe cineva așa ceva, pentru că nu eram pregătită să răspund, întrucât nu eram împăcată cu acest lucru. Mă frământam, mă judecam, mă învinovățeam și totodată îmi ziceam, asta e un alt motiv să mă bucur că fiul meu este mai special. A fost un proces foarte greu de acceptare în sensul că eram tot într-o frică, necunoaștere și lipsă de lamurire.
Tobias:
În următoarea săptămână, miercuri, eram la bibliotecă, îmi sună telefonul, ies din sala de lectură pe hol și răspund:
- “Mă copile, tu ești bolnav!”
- “Nu, nu mama, eu nu sunt bolnav, bolnav e cel care urăște pe cel ce iubește! și i-am închis telefonul!”
Apoi au început frământările mele, m-am gândit că nu pot să o abandonez cu povara asta sufletească, știind că internetul și mediul social din care provin e plin de prejudecăți și minciuni despre ce înseamnă să fii gay. Am căutat pe unde am știut niște materiale informative despre ce înseamnă să fii gay, le-am printat (Revista Go Free din luna istoriei LGBTQAI+ și dicționarul LGBTQIA+ realizat de asociația Accept) și am mers din nou acasă, înapoi la mama. Nu era dispusă să mai vorbim despre asta, dar i-am zis că o rog eu să citească ce i-am adus și că orice întrebări sau nelămuriri are, să mi le adreseze mie, ca eu sunt cel mai în măsură să îi răspund ce înseamnă sa fii gay, nu un preot sau cine știe ce fundamentalist de pe net.
Dorina:
Datorită revistelor am înțeles că nu este o alegere să ai o altă orientare sexuala sau să te identifici cu alt gen decât cel atribuit la naștere, ci este o simțire profundă, o stare naturală și normală, N O R M A L Ă.
Tobias:
Am trecut cu brio acest hop al acceptări orientării mele sexuale, zic eu în mai puțin de o lună. Un proces deloc ușor pentru nici unul dintre noi, însă extrem de necesar în relația noastră. De atunci mama a început să urmărească toate asociațiile LGBTQAI+ din România, mai multe persoane publice queer și am avut tot felul de discuții și întrebări la care nici eu nu le știam răspunsul legat de diversitatea de gen și orientare sexuală. L-a cunoscut și pe iubitul meu de la acel moment, a dormit la noi și îmi amintesc că era uimită de armonia din relația noastră, de felul în care ne împărțeam munca domestică și cât de normal e totul în pofida discursului public.
Azi mama e aliatul meu numărul #1, care participa la marșurile PRIDE la care merg și eu, are un badge rainbow cu ally pe care îl poartă mândră în piept, vorbește deschis despre faptul că are un fiu gay, acolo unde simte că există un spațiu de siguranță și mai nou oferă interviuri sau scrie articole pentru a încuraja și sprijini cât mai mulți părinți, să continue să-și iubească copiii și să le fie alături în lupta cu combaterea prejudecăților.
Dorina:
Am fost curioasă și deschisă să aflu mai multe, să cunosc comunitatea LGBTQIA+, am participat la trei marșuri Pride în Cluj-Napoca, mă consider o susținătoare și activistă a acestei comunități. Am vorbit pe scena la marșul Pride din 2022 la Cluj și am avut onoarea si bucuria sa acord un interviu în presa națională pentru ziarul Libertatea în privința iubirii necondiționate în calitate de părinte care își susține copilul. Acum nu mai am nici o teamă să răspund că fiul meu este gay sau că iubește un băiat, atunci cand mă întreabă cineva dacă copilul meu are o iubită sau dacă are de gând să se căsătorească. Le răspund, nu este legal încă în România, ieși în stradă, protestează și alătură-te prin activism comunității LGBTQIA+
