Interviu de Dorian Ilie
Editare de Sophia Țigănaș și Dorian Ilie
După aproape 20 de ani de ingineria mașinilor, Ral s-a apucat de ingineria corpurilor și minților. A făcut un salt în necunoscut și s-a apucat de yoga. Așa am și cunoscut-o mai bine pe Ral de fapt, într-o seară de yoga. Cu multă răbdare și empatie, Ral ne-a explicat și arătat cum să ducem picioarele după cap. O poziție nu foarte confortabilă, dar care repetată de suficiente ori îți aduce flexibilitatea și rezistența de care ai nevoie. Așa a fost și pentru Ral această schimbare, deloc confortabilă, dar a venit la pachet cu alte avantaje, cu alte căștiguri, care au dus-o mai aproape de ceea ce îi place să facă în viață și care poate să-i și ofere un sens. Nu degeaba spune că una dintre cărțile ei preferate este Victor Frankl Omul În Căutarea Sensului Vieții. Deși inconfortabilă, schimbarea este necesară pentru evoluția fiecăruia dintre noi, așă că am stat de vorbă cu Ral despre schimbare, yoga, ce înseamnă să fii out și ce înseamnă iubirea pentru ea.
Ral, cum de ai dat IT-ul pe yoga?
Pandemia a avut un rol enorm în povestea mea, devenind cumva catalizatorul de care aveam nevoie ca să fac saltul schimbării. A fost, pentru mine, ca un sunet de alarmă pe care nu l-am mai putut ignora. Deși cariera mea profesională urmase drumul clasic al unui absolvent al facultății de Politehnică, și timp de aproape 18 ani am profesat ca inginer presales într-o firmă de IT, întotdeauna am simțit o atracție puternică pentru lumea opusă, umanistă, cea care vorbește despre partea noastră subtilă și nevăzută, despre zona creativă și spirituală. De când mă știu, am simțit o sete de a căuta un răspuns la întrebările eterne, de tipul „cine sunt”, „de ce sunt” și „care e menirea mea”. Întâlnirea cu yoga a fost cea care a început să îmi potolească această sete și să mă ajute să găsesc acel spațiu din mine unde se ivesc răspunsuri.
Această „epifanie” mi-a dat elan să încep să predau yoga, însă teama de schimbare m-a făcut să rămân blocată în profesia de inginer pentru încă 4 ani, până la momentul pandemiei. Atunci m-am trezit brusc la realitatea seacă a faptului că totul e trecător și că, de fapt, nu prea putem controla nimic în viața asta, indiferent cât de greu ne e s-o recunoaștem. Ușor, ușor, teama unui posibil regret a început să fie mai mare decât teama de schimbare, iar în momentul în care am conștientizat asta, am găsit și curajul de a face pasul cel mare și să îmi dau demisia. Așa am ales să mă dedic cu totul predării orelor de yoga și meditație, optând pentru libertatea unei decizii luate din inimă, în locul unui trai sufocat de frica de a face o schimbare.
Ce înseamna yoga pentru tine?
Cuvântul „yoga” înseamnă unitate și se referă la unitatea dintre corp, minte, suflet, respirație și mediul înconjurător. Pentru mine, yoga este o unealtă prin care învăț ce înseamnă unitatea în diversitate și care mă ajută să descopăr o stare de întreg, de complet, pe care o simt în timpul practicii. Îmi aduce un soi de claritate, de parcă îmi înmânează o hartă, care nu este altceva decât o reprezentare a realității, cu ajutorul căreia să navighez mai ușor prin viață, într-un mod mai armonios cu mediul și cu oamenii din jurul meu. Chiar dacă de cele mai multe ori ajung în situația de „reconfigurare traseu”, este o practică ce mă aduce mai aproape de valorile mele, mai ales în momentele în care o iau pe arătură.
Cu fiecare sesiune de yoga învăț să mă ascult un pic mai bine și să mă accept așa cum sunt, cu de toate. Învăț să am încredere în proces și să las lucrurile să curgă în ritmul lor, cu ceva mai multă răbdare și îngăduință, indiferent dacă îmi plac sau nu. Cred că practicând yoga, alegem să ne aruncăm în tot felul de posturi noi și neașteptate, pentru că salteaua de yoga funcționează ca un fel de oglindă. Ne reflectă înapoi tot ce proiectăm în noi și în jurul nostru, de la entuziasm la blocaje, de la gânduri de pace și de încurajare până la voci cârcotașe și nesuferite. Se spune că așa cum pășim pe saltea, așa pășim și în viață. Și, deși de multe ori nu îmi convine, recunosc că acest lucru îmi este confirmat în mod constant.
După mine, unul dintre cele mai importante beneficii pe care îl aduce yoga este acela de a adânci conversația dintre mintea, corpul și sufletul tău, de a te observa și a te îmbrățișa așa cum ești, cu toată frumusețea imperfecțiunilor tale. E o practică ce încurajează acceptarea și compasiunea de sine și față de cei din jur.
Pentru sesiunile de yoga și meditație pe care le țin, am ales denumirea FluidYoga, pentru că, așa cum spune definiția, fluidul este acel mediu continuu în structura sa, care se deformează la infinit, sub influența unei forțe oricât de mici. La întâlnirile FluidYoga, îmi doresc să creez un spațiu sigur și incluziv, în care să ne jucăm împreună cu acest mediu continuu deformabil, din noi și din jurul nostru. Să învățăm împreună cum să alegem mai des postura de observator din care, mai degrabă, să lăsăm lucrurile să curgă, decât să le controlăm mersul și demersul. Să descoperim cum putem să ne acceptăm și să ne bucurăm de noi așa cum suntem și cum să privim cu un pic mai multă compasiune către lucrurile care ne sunt greu de înțeles, fie că sunt în interiorul sau în exteriorul nostru. Cu alte cuvinte, îmi doresc să fluidizăm împreună traficul de emoții și de gânduri care ne parcurg existența, către un trai mai ușor și mai zâmbitor.
Reușești să te întreții doar din yoga?
Partea asta este în creștere. Recunosc că îmi e mult mai greu să răzbat în lumea freelancer-ilor, iar efortul pe care îl depun pe cont propriu este mult mai mare, dar și mult mai satisfăcător. Faptul că seara pun capul pe pernă mulțumită cu ceea ce fac atenuează mult din zbaterea financiară și responsabilitățile care apar la început de drum. Alegerea pe care am făcut-o a venit cu o libertate și o pace interioară incredibilă. Am simțit că, făcând mutarea asta, în sfârșit m-am aliniat cu valorile și crezurile mele, iar asta îmi aduce multă încredere în proces și în drumul ales.
Ce planuri de viitor ai?
În momentul de față jonglez cu predatul orelor de yoga și de meditație și respirație, între online și studio. Deși, la început, am fost foarte reticentă în legătură cu orele online, acum sunt foarte încântată că am descoperit și acest mod de a preda. Sigur, experiența „pe viu”, este de neegalat în ceea ce privește facilitatea cu care se transmite mesajul, de la schimbul energetic până la ușurința cu care se pot face ajustări în unele posturi. Una este să pui mâna pe om și să îl îndrepți ușor către un aliniament sănătos și alta este să faci lucrul ăsta dând indicații orale și vizuale. Însă experiența fizică are și ea limitările ei, pe care sesiunile online le acoperă în mod natural. Și când spun asta, mă refer la toți acei oameni care nu au timp sau disponibilitatea de a merge la un studio de yoga. Ședințele online oferă un mediu sigur și primitor și pentru persoanele mai timide sau care nu au nicio dorință în a se expune unei practici în grup. În același timp, cursurile online nu sunt limitate de spațiul fizic, așa că este minunat să văd cum comunitatea crește de la una locală la una globală, atunci când la ore participă simultan oameni din orașe și țări diferite.
Ședințele de yoga și meditație în plan fizic le țin în minunatul spațiu de la Speranței Studio – Yoga & Therapy, din centrul capitalei, și, atunci când vremea ne permite, pe superba terasă a lui Pierre, motanul familiei, din Bucureștii Noi.
De curând, am dat drumul și unui proiect de suflet pe care mi-l doream de mult, alături de doi prieteni dragi, psihoterapeuți. Împreună vom face o serie de workshop-uri de grup, în care împletim yoga cu diverse exerciții și practici din sfera psihoterapiei.
Pe lângă orele cu adulți, am norocul de a continua joaca pe saltele și cu copiii de la Asociația Psihobucuria. Întâlnirile cu copiii sunt extrem de prețioase pentru mine, pentru că sunt momentele în care învăț cel mai ușor cum să mă desprind de scenarii și de așteptări și cum să fiu cât mai prezentă și creativă în ceea ce transmit. Copiii sunt cei mai sinceri și mai valoroși profesori ai noștri.
Ce înseamnă iubirea pentru tine?
Rezonez foarte mult cu ceea ce spune Esther Perel despre iubire, și anume faptul că „iubirea este un verb”. Iubirea este ceva ce se cultivă, se crește și se îngrijește. Cred cu tărie în bunătatea naturii umane și că iubirea este în noi toți, că ne naștem cu ea, așa cum ne naștem cu instinctul de supraviețuire. Și, chiar dacă uneori uităm asta sau poate nu am avut parte de un model de la care să învățăm cum să o descoperim în noi și în ceilalți, partea bună este că niciodată nu e prea târziu să alegem să o (re)descoperim, așa cum nu e prea târziu să ne antrenăm mușchiul empatiei și al compasiunii, și ele înfățișării ale iubirii.
Cred că iubirea este suficientă într-un cuplu: dacă prin iubire înțelegem susținerea și îngrijirea spațiului dintre noi. Asta înseamnă să conștientizăm că suntem trei într-o relație: eu, tu și spațiul invizibil dintre noi. Când începem să acordăm atenție și să prețuim energia dintre noi, atunci are loc, în mod natural, un echilibru între dorința de a crește alături de celălalt și dorința ca celălalt să crească alături de tine.
Ce sfaturi ai pentru cei care care sunt la începutul unei relații?
Sunt sfaturile pe care mi le dau și mie! Să fie autentici și să aibă curajul de a-și exprima sincer dorințele și nevoile. Să nu uite de ei, să se accepte și să se iubească așa cum sunt, cu cât mai multă blândețe și compasiune. Am mare încredere că dragul ăsta de sine e molipsitor și că va aduce lângă ei oameni care știu să îi aprecieze și să îi susțină cu totul.
Cum arăta pentru tine partenerul ideal?
Nu cred că există partenerul ideal. Însă, cred că putem întâlni omul sau oamenii cu care să rezonăm. Pentru mine, acesta este omul cu care împart același set de valori, cu care mă întâlnesc în dorința de a aduce bunătate și bucurie în jur. Este omul cu care vreau să construiesc și alături de care simt cum creștem fiecare în parte și împreună.
Ce ai vrea să le zici oamenilor care încă sunt in the closet?
Să își aducă aminte că nu sunt singuri, că nu este nimic greșit în ceea ce simt și în ceea ce sunt. Că există în jurul lor oameni minunați ca ei, care sunt gata să le dea o mână de ajutor atunci când le e greu. Să aibă răbdare și blândețe față de fragilitatea și vulnerabilitatea lor, pentru că tot acolo se găsește și curajul de a merge mai departe, de a cere ajutor și de a fi ceea ce sunt ei cu adevărat: buni, minunați și curajoși.
E important pentru tine să fii out?
Da, este foarte important, pentru că mă face să mă simt autentică și în acord cu valorile mele. Mă ajută să fiu în consens cu ce simt, ce gândesc și ce fac. Și, atunci când are loc alinierea asta, se întâmplă ceva magic. E ca și când pășesc în spațiul din mine unde există doar pace, iubire și acceptare.
Blitz interview
Filmul preferat – La Vita E Bella, Inside Out, Forrest Gump, Shawshank Redemption
Cartea preferată – Paulo Coelho, Alchimistul; Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinț; Brene Brown, Curajul De A Fi Vulnerabil; Viktor Frankl, Omul În Căutarea Sensului Vieții.
Melodia preferată – The Knife, Pass This On; David Bowie, Sound and Vision; Asaf Avidan, Lost Horse; Ane Brun, Halo; Manchester Orchestra, I Know How To Speak; Jesus Christ Superstar, Everything’s Alright; Max Richter, On The Nature of Daylight; Still Corners, The Trip.
Starea preferată: împăcare, mulțumire, curiozitate, bucurie, recunoștință.
Destinația unei vacanțe ideale: Undeva cu nisip și mare. Preferabil vara, dar nu torid, cu apă caldă.
Ai 80 de ani. Cine ești și ce faci? Îmi trăiesc viața tihnit alături de persoana iubita și de câțiva prieteni de suflet. Plecăm cât de des putem în vacanțele de la punctul 5. Și da, încă țin ore de yoga și meditație.
Mâncarea preferată: Fructe și legume crude sau coapte. Dacă e să aleg un tip anume de mâncare aș zice libanez, picant și condimentat.
