Cine zice că femeile trans nu au voie să fie fericite cu un penis? Sau că bărbații trans nu pot să își accesorizeze barba cu un sutien cu push-up?
Two-spirit, hijra, muxe, fa’afafine sau fa’atane. Către aproape orice civilizație antică sau comunitate indigenă ți-ai îndrepta atenția, vei găsi inevitabil persoane a căror identitate de gen se află în afara spectrului binar, a căror existență nu că era doar acceptată în comunitate, ci și celebrată. Acum, în civilizația noastră vestică, se pare că lumea refuză să recunoască, sau poate, să își amintească faptul că identitatea de gen și sexul unei persoane nu sunt același lucru. Mai mult de atât, din cauza lipsei de educație existente în jurul acestei tematici importante, până și în cadrul comunității queer s-a format o stigmă extrem de dăunătoare față de persoanele non-binare, o stigmă care exclude acești membri ai comunității de sub umbrela trans fără să ia în considerare luptele duse de sau dorințele acestora.
Termenul transgender, sau doar trans, definește, după cum se știe deja în mare parte, persoanele al căror sex atribuit la naștere se diferențiază, în orice grad, de identitatea lor de gen. Din cauza disforiei de gen, o afecțiune care influențează în cele mai multe cazuri sănătatea mintală a unei persoane, anumite persoane trans aleg să treacă prin diferite operații de schimbare de sex sau de afirmare de gen precum feminizare facială, mastectomie, diverse implante.
Persoanele trans nu datorează însă nimănui să treacă prin proceduri medicale decât dacă vor
Una dintre cele mai toxici perspective care s-au format despre persoanelor trans este fixația demodată care dictează că acestea datorează cumva societății să urmărească cu orice scop tranziția medicală și să se prezinte drept genul opus sexului atribuit la naștere. Această opinie, cunoscută în comunitate sub termenul de “transmedicalists”, nu face însă decât să perpetueze stereotipuri și norme de gen la care “trebuie” să adere comunitatea trans pentru a fi văzută drept validă. În plus, nevoia de a supune persoane trans la suferința și povara atât emoțională cât și, în majoritatea cazurilor, financiară de a suferi intervenții medicale nu este mai mult decât un soi de transfobie internalizată care continuă să perpetueze același model exclusivist și binar.
Însă, adevărul este că nu toate persoanele trans își doresc să treacă prin intervenții medicale, un fapt care nu le face cu nimic mai puțin trans decât cei care aleg, într-adevăr, această rută. Iar dacă nu toate persoanele trans își doresc asta, datoria noastră ca allies este să susținem în mod necondiționat această alegere, pentru că este alegerea lor, nu a noastră. A venit momentul să ne oprim din a asocia persoanele trans cu o suferință incurabilă cauzată de disforie fiind momentul să celebrăm și încurajăm queer joy! Cine zice că femeile trans nu au voie să fie fericite cu un penis? Sau că bărbații trans nu pot să își accesorizeze barba cu un sutien cu push-up?
Ideea fixă că ar fi nevoie de nenumărate operații pentru a se putea considera trans merge de asemenea mână în mână cu o altă problemă internalizată a comunității, anume excluderea persoanelor non-binare din conversația despre comunitatea trans.
Trans nu trebuie să însemne dintr-un capăt al spectrului binar în celălalt
Ai crede că mai ales comunitatea queer ar fi învățat până acum să treacă peste normele și stereotipurile de gen care dictează cum arată o femeie, cum arată un bărbat și cum are sau nu voie o persoană trans să își exprime identitatea de gen. Este datoria noastră ca allies să susținem orice este gender affirming pentru oricine suferă de disforie de gen sau care nu se simte confortabil cărând povara unei identități stricte de gen, dictată de ce ai între picioare. Iar pentru a simți aceste lucruri, nimeni nu este obligat să se simtă strict femeie sau bărbat.
Persoanele non-binare, după cum a fost menționat și mai devreme, au existat dintotdeauna. Doar pentru că abilitățile de afirmare a identității de gen nu au fost prezente de la începuturile timpului nu înseamnă că putem exclude, pur și simplu, faptul că pentru unele persoane care nu se identifică cu cele două capete binare ale spectrului bărbat-femeie, acestea nu pot oferi o susținere uriașă pentru identitatea lor. Umbrela trans este astfel una sub care are loc oricine se simte văzut și înțeles de către această comunitate: în orice grad ar fi diferit sexul persoanei respective de identitatea și expresia sa de gen, acest individ este singurul care are dreptul de a se defini sau de a-și eticheta identitatea. A se identifica drept persoană non-binară nu înseamnă că trebuie să întruchipezi definiția androginiei, nici că ești obligat să tai legătura cu orice asociație cu feminitatea sau masculinitatea. Exact asta este frumusețea ruperii din gândirea binară: poți fi ce vrei să fii, fără să datorezi nimănui nicio explicație. Fie că te vezi drept femeie, bărbat, amândouă sau niciuna, ar trebui să ai loc sub orice umbrelă te simți tu cel mai confortabil.
Persoanele non-binare trebuie să fie incluse atunci când vorbim de drepturile și problemele comunității trans
Într-o societate blocată aparent fără ieșire într-o gândire strict binară, persoanele trans și cele care se distanțează de identitatea restrictivă de bărbat sau femeie par să nu aibă niciun loc. Din fericire, conversația universală începe să se îndrepte către susținerea necondiționată a persoanelor trans, însă unde rămâne înțelegerea pentru persoanele non-binare?
Este important să nu uităm niciodată să includem pe toată lumea în conversația despre identitatea și exprimarea de gen, mai ales o comunitate care se simte atât de des exclusă din aproape orice spațiu. Societatea noastră a fost curatoriată pentru a se împărți în masculin și feminin: haine, toalete, până și școli separă pe toată lumea în două categorii mari și tari. În limba română nici nu există o alternativă pentru pronumele englezești “they/them” care ajută comunitatea non-binară să se distanțeze de pronume strict feminine sau masculine.
Astfel, ce putem face pentru persoanele non-binare? Nu ne rămâne decât să le includem în orice conversație a comunității queer și să ne onorăm privilegiul ca allies prin a ajuta la crearea unui spațiu mai sigur pentru toată lumea. Nu trage concluzii pripite despre genul cuiva doar prin a-i judeca exprimarea de gen, atrage întotdeauna atenția asupra respectarea pronumelor preferate ale oricui și enervează puțin, dacă e nevoie, pe oricine refuză cu orice preț să înțeleagă că genul e, oricum, doar un construct social.
