Magnus Hirschfeld, medic german gay, evreu, specializat în sexologie, este considerat a fi unul dintre primii pionieri ai drepturilor persoanelor LGBT+ de la începutul secolului al XX-lea, munca sa de la Institutul de Cercetare Sexuală din Berlin fiind considerată influentă și revoluționară.
Hirschfeld s-a născut în orașul prusac Kolberg (acum Kołobrzeg, Polonia) în 1868, tatăl său fiind un medic important în oraș. Hirschfeld a studiat medicina în Strasbourg, München, Heidelberg și Berlin, după studii, călătorind în Statele Unite ale Americii timp de opt luni, în Chicago, implicându-se în subcultura gay a orașului, și observând multe similitudini cu Berlinul. Medicul a dezvoltat mai multe teorii conform cărora homosexualitatea este un fenoment universal, prezent în întreaga lume.
Influențat de procesul lui Oscar Wilde pentru acuzații de homosexualitate, precum și de pacienții homosexuali pe care i-a tratat, în 1896 a publicat sub pseudonim „Sappho și Socrate”, un pamflet despre iubirea homosexuală.
În 1897 a fondat prima organizație pentru drepturile persoanelor LGBT+ din lume
Un an mai târziu, în 1897 împreună cu Max Spohr, Franz Josef von Bülow și Eduard Oberg, Hirschfeld a înființat Comitetul Științific-Omenesc (Wissenschaftlich-humanitäres Komitee), aceasta fiind fost prima organizație pentru drepturile persoanelor LGBT+ din lume, având ca scop abrogarea Paragrafului 175, legea care incrimina homosexualitatea în Germania. Comitetul a organizat o petiție, strângând 6000 de semnături din partea unor personalități germane remarcabile. Proiectul de lege a fost adus în fața Reichstagului în 1898, dar a fost susținut doar de o minoritate de legiuitori. A fost reintrodus în anii 1920, înregistrând progrese, dar în cele din urmă nu a fost adoptat.
În primele decenii ale secolului al XX-lea, Hirschfeld a publicat pe scară largă și s-a implicat în mișcarea feministă germană, devenind o figură influentă în dezbaterile sociale ale vremii. Spre deosebire de unii dintre colegii și contemporanii săi, el nu credea în dezvăluirea forțată a identității persoanelor. Cu toate acestea, în 1907, a fost chemat să depună mărturie ca expert într-un proces legat de un scandal sexual larg mediatizat. Generalul de armată Kuno von Moltke a dat în judecată un jurnalist pentru calomnie, acesta afirmând că Moltke era homosexual și avea o aventură cu influentul Prinț Philipp von Eulenburg. Hirschfeld a depus mărturie că Moltke era homosexual și că acest lucru era natural și nu era nimic în neregulă. Cu toate acestea, în loc să determine germanii să fie mai înțelegători față de homosexualitate, adepții lui Hirschfeld au provocat o reacție homofobă și antisemită.
În 1919 a înființat Institutul de Cercetare a Sexualității, organizație revoluționară în studiul sexualității și genului
Pozitia lui Hirschfeld, conform căreia homosexualitatea era normală și naturală, l-a transformat într-o figură extrem de controversată la vremea respectivă. Ca homosexual evreu, Hirschfeld era foarte conștient că mulți germani nu îl considerau un german „adevărat” sau chiar cu adevărat german, în special în timpul Primului Război Mondial. În 1919, în timpul Republicii de la Weimar, Hirschfeld a înființat Institutul de Cercetare a Sexualității care a devenit o organizație revoluționară în studiul sexualității și genului. La Institut, Hirschfeld a dezvoltat o teorie a intermediarității sexuale. Aceasta era o formă de clasificare care propunea că fiecare trăsătură umană există pe o scară de la masculin la feminin. Trăsăturile masculine erau caracterizate ca dominante și active, în timp ce trăsăturile feminine erau pasive și perceptive. Teoria plasează homosexualitatea într-un spectru larg care include heterosexualitatea, bisexualitatea, conceptul de transgenderism și travestismul, acesta fiind un termen inventat de Hirschfeld.
În 1919, Hirschfeld a scris și a jucat în filmul „Anders als die Andern” („Diferit de ceilalți”), filmul relatând spune povestea a doi bărbați, un muzician și un profesor de vioară, care se îndrăgostesc. Relația lor este descoperită și cuplul este șantajat. Hirschfeld a interpretat rolul unui medic vizitat de personajele filmului, care discută despre homosexualitate și identitatea de gen, explicând că sexualitatea este determinată fizic, nefiind o boală mintală.
În film, unul dintre roluri a fost interpretat de Karl Giese, un arhivist și curator de muzeu, angajat în Institutul de Cercetare Sexuală. Ulterior, Giese a devenit partenerul de viață al lui Hirschfeld, locuind împreună la etajul al doilea al instituției. Când Magnus Hirschfeld a plecat într-un turneu mondial în anii ’30, l-a numit pe Giese la conducerea institutului. În 1932, Karl Giese a mers să-l întâlnească pe Hirschfeld în Paris, în acea perioadă, Hirschfeld fiind implicat într-o relație și cu un alt partener, Li Shiu Tong, un student chinez la medicină. Cei trei bărbați au trăit împreună într-o relație descrisă ca un ménage à trois.
Între 1933 și 1945, în Germania au fost arestați aproximativ 100.000 de bărbați pentru homosexualitate
Hirschfeld a devenit astfel ținta susținătorilor ideologiilor de dreapta și a grupurilor catolice și protestant-conservatoare, medicul suferind răni grave în urma unui atac în 1920. Ulterior, în anii ’20 și ’30, odată cu creșterea puterii partidului nazist, a fost în mod regulat agresat și conferințele sale fiind în mod constant perturbate. Când partidul nazist a preluat puterea în 1933, Hirschfeld era deja într-un turneu internațional, însă nu a mai putut să se întoarcă în Germania, deoarece Institutul de Cercetare Sexuală fusese incendiat de soldați naziști. Astfel mii de fișe medicale, publicații, fotografii și artefacte au fost distruse. O parte din materialele au fost, de asemenea, confiscate pentru a fi folosite ca probe împotriva persoanelor care nu se conformau în privința genului și sexualității în Germania. Între 1933 și 1945, în Germania au fost arestați aproximativ 100.000 de bărbați pentru homosexualitate,majoritatea acestor fiind închiși. Între 5.000 și 6.000 au fost trimiși în lagărele de concentrare naziste, dintre care aproximativ 60% au fost uciși.
Ulterior, Hirschfeld s-a mutat mai întâi în Elveția și apoi în sudul Franței, unde a și murit la Nisa în 1935, la doi ani după preluarea puterii de către partidul nazist. Partenerul său Karl Giese, care la acea vreme locuia în Viena, a participat la înmormântarea sa, însă trei ani mai tarziu, în 1938 s-a sinucis. Celălalt partener al lui Hirschfeld, Li Shiu Tong s-a mutat în Elveția și, în cele din urmă, în anii ’70, s-a mutat în Canada, unde a trăit până la moartea sa în 1993. În testamentul său, Hirschfeld i-a numit pe Karl Geise și Li Shiu Tong ca moștenitori ai săi, stipulând că ambii bărbați ar trebui să folosească mostenirea pentru a avansa științele din domeniul sexualității.
Cu toate cercetările revoluționare ale lui Hirschfeld, relațiile homosexuale nu au fost decriminalizate în Germania, până în anii ’60, decenii după moartea sa. Începând cu anul 1990, Societatea Germană pentru Cercetarea Științifică a Sexualității a acordat Medalia Magnus Hirschfeld pentru contribuții remarcabile în cercetarea științifică a sexului și sexualității.
