De câțiva ani buni ne-am obișnuit din ce în ce mai tare să vedem ținute îndrăznețe, outfituri nonconformiste și combinații cât se poate de colorate: nu numai pe celebrele podiumuri ale caselor de modă precum Vivienne Westwood sau Louis Vuitton, ci și purtate de nenumărate celebrități sau chiar în vitrinele magazinelor de fast fashion, cum ar fi H&M sau Bershka. Dar când a avut loc această schimbare de la antagonizarea culturii queer la însușirea acesteia de către nenumărate companii și celebrități?
În fiecare secol al societății noastre, ba chiar în fiecare deceniu, au existat anumite norme la care, pentru a fi perceput/ă și acceptat/ă ca parte din acea societate, trebuia să te adaptezi. Cultura queer, anume o cultură definită de abaterea de la aceste standarde și rebeliunea împotriva lor, a fost, de astfel, percepută dintotdeauna drept o cultură a neadaptatilor: cine se comporta, se îmbrăca, sau arată într-un anumit fel era etichetat drept un outsider. Această percepție a jucat, în mod evident, un rol enorm în identificarea și discriminarea comunității LGBTQIA+ pe parcursul timpului. Tot acest dispreț pentru abaterea de la norme, în special cele legate de cum ar trebui o persoană să arate sau să se îmbrace, pornind mai ales de la genul persoanei respective, a fost elementul crucial în formarea stereotipurilor legate de persoanele queer.
Aceste atitudini, cum ar fi că orice bărbat gay trebuie să arate cât mai feminin, iar orice fată cu părul scurt se prea poate să fie lesbiană, continuă până în ziua de azi să contureze comunitatea LGBTQIA+ în ochii persoanelor heteronormative, afectând astfel negativ stima de sine dar și siguranța oricărei persoane queer. Exact acesta este și motivul pentru care nenumărați membrii ai comunității au suferit abuzuri din partea familiei, colegilor, sau chiar a prietenilor și continuă să reprezinte una dintre cele mai susceptibile grupe victime ale bullying-ului.
Îmbrăcămintea joacă un rol crucial în cultura queer
Toate ca toate, chiar și dacă felul în care ne prezentăm ne-a expus de-a lungul timpului unor anumite prejudecăți și abuzuri din partea societății, aceste forme unice de auto-exprimare prin elemente estetice, cum ar fi felul în care ne îmbrăcăm, a avut de asemenea consecințe pozitive. Prin anumite decizii stilistice, o comunitate care nu a avut voie să fie vocală sau mândră timp de sute de ani a descoperit oportunitatea de a se exprima și, mai important decât orice, de a le da persoanelor queer posibilitatea de a recunoaște alți membri ai comunității fără să se pună în pericol. Luând toate acestea în considerare, pare de la sine înțeles că îmbrăcămintea joacă un rol crucial în cultura queer.
Haute couture + queer = LOVE
În paralel, moda haute couture a avut aproape dintotdeauna o relație de dragoste cu estetica queer. În anumite puncte ale istoriei, această dragoste a putut fi folosită pentru a atrage atenția asupra unor probleme ale comunității. Unul dintre cele mai faimoase exemple ale acestei susțineri a fost podiumul Chanel Haute din 2013, în cadrul căruia Ashleigh Good și Kati Nesher au defilat ținându-se de mână pentru a exprima susținerea casei de modă pentru căsătoria dintre persoane de același sex, un subiect foarte dezbătut în Franța în acel an. Cu toate acestea, dragostea modei pentru cultura queer s-a manifestat și printr-o însușire a elementelor estetice ale acesteia și transformarea lor în trenduri de modă. Această cultură există de atât de mult timp în cadrul modei încât, pentru designerii contemporani, ar fi poate chiar greu să separe originile anumitor elemente în categorii clare de „influență queer” sau „influență a modei”.
De la cultural trends la cultural appropriation
Nu este ușor să definești fenomenul de “însușire culturală” (în engleză: “cultural appropriation”). De obicei, acesta se folosește atunci când membrii unui grup dominant împrumută obiceiurile unui alt grup, adesea un grup minoritar care a suferit abuzuri într-un anumit fel. Acest comportament devine jignitor și dureros pentru grupul minoritar atunci când grupul puternic banalizează munca minorității fără a acorda credit și fără a lua în considerare abuzurile suferite din cauza aspectelor însușite. Astfel, dacă e să ne gândim la originile culturii queer și câtă suferință au însemnat acestea pentru comunitatea LGBTQIA+, devine evident de ce poate fi supărător să vedem elemente reprezentative ale culturii queer banalizate și vândute drept simple trenduri.
Dintr-o perspectivă heteronormativă s-ar putea spune că suntem nerecunoscători pentru reprezentarea pe care o primim în industria modei și normalizarea culturii queer drept consecință a acesteia. Însă important de ținut minte este că această cultură a pornit în întregime de la o nevoie de a refuza normele societății și de a se recunoaște cu mândrie drept persoană queer: în consecință, banalizarea unor aspecte estetice cruciale, idolatrizarea persoanelor non-queer care își însușesc aceste calități și refuzul de a recunoaște influența queer în sectoarele unde comunitatea merită să fie acreditată, nu poate fi decât dureroasă și insensibilă. Până la urmă, însă, tot ce putem face este să ne documentăm, să respectăm originile lucrurilor pe care le luăm de bune zi cu zi și să ținem minte că este dreptul nostru ca persoane queer să ne exprimăm cum vrei noi, fie că asta înseamnă să ne îmbrăcăm non-conformist, să ne comportăm într-un fel sau altul sau chiar să facem două sau trei persoane puțin mai inconfortabile. Cine știe, poate tot ce au nevoie este să fie scoși din zona lor de confort.
